Sarmizegetusa Regia – Capitala Daciei lui Decebal

Înscrisă astăzi în patrimoniul cultural mondial UNESCO, Sarmizegetusa Regia sau Sarmizegetusa Regească a reprezentat capitala statului dac în perioada de dinaintea războaielor cu Imperiul Roman. În același timp, aici a fost un important centru miltar, politic și religios al Daciei. Aceasta era centrul unui sistem format din șase mari fortărețe din Munții Orăștiei.

 

Localizare : Grădiștea de Munte (Munții Orăștiei), județul Hunedoara, Transilvania, România

Coordonate : 45.6219 N, 23.3093 E

Altitudine : 1030 metri

Drumul pavat

Numele Sarmizegetusa a cunoscut diferite forme de-a lungul timpului

De la Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmazege la Zarmitz sau Sarmizege. Numele, cel mai probabil dacic, a variat astfel în diverse forme fonetice ale limbilor greacă sau latină.

Cucerirea Daciei de către Imperiul Roman a atras și schimbarea locației capitalei, aceasta fiind mutată la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (astăzi localitatea Sarmizegetusa), situată la 40 de km de capitala veche.

Zona sacră a cetății – Zona sanctuarelor

Din păcate nu se cunoaște pronunția dacică, dar nici sensul cert al cuvântului „Sarmisegetuza”. Se presupune însă faptul că numele ar fi compus din două elemente : zermi ( în traducere – stâncă ) și zeget ( cetate ). Numele final tradus ar putea însemna astfel „Cetatea de pe stâncă” sau ”Cetatea înaltă”. (Teoriile respective au fost considerate de către Constantin Daicoviciu în lucrarea „Ulpia Traiana” sau de către Liviu Mărgitan în „Civilizația geto-dacilor”).

 

Există însă o altă teorie ce presupune faptul că acest cuvânt ar însemna „așezarea sarmaților și a geților”, provenind de la termenii din latină : sarmis et getusa. Totuși, istoricul Vasile Pârvan a respins ipoteza, demonstrând ca sarmații au pătruns spre teritoriile getice abia după retragerea lui Traian, numele cetății fiind mult mai vechi.

Cetatea fortificată avea forma unui patrulater cu ziduri enorme din piatră ( 3 metri grosime, 5 metri înălțime ), numite „murus dacicus”, amplasată pe cinci terase. Cetatea avea o zonă sacră, zona conservată într-o anumită măsură până astăzi, ce cuprinde marile sanctuare și Calendarul Circular.

Murus dacicus – zidul fortificat al cetății

Cetatea conținea o așezare civilă, în spre vest, cu locuințe, ateliere, magazii.

La circa 100 de metri spre est se află sanctuarele, situate pe terasă, legate de poarta mare printr-un drum pavat, bine conservat până astăzi. Se observă două sanctuare circulare, pavajul și Soarele de andezit.
Aici s-au descoperit diverse obiecte, un vas inscripționat în latină „DECEBALVS PER SCORILO”, monede din aur cu înscrisul „KOSON”.

Soarele de andezit

S-a descoperit de asemenea faptul că nobilimea dacică folosea țevi ceramice pentru a avea apă curentă în locuințe. Aceasta, dar și multe alte descoperiri arheologice, confirmă din nou faptul că societatea din Dacia avea standarde înalte de viață.

Cele șase fortărețe din ansamblu, Sarmisegetuza Regia, Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița sunt înscrise astăzi în patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Reconstituire a cetății Sarmisegetuza

Sursa : templul-iubirii-divine.blogspot.ro

Tagged , , ,