Târgu Jiu – Orașul lui Brâncuși
Localizare: situat în regiunea Oltenia, Târgu Jiu este un municipiu, de asemenea o reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Gorj.
Coordonate: 45.0314279 N, 23.2689393 E
Numele de Târgu Jiu este luat de la raul Jiu de care este străbătut de la nord la sud, care în timp, şi-a mutat albia înspre apus de la Dealul Prejbei , formând trei terase, constituind teritoriul de azi al localităţii.
Cel mai cunoscut om al oraşului Târgu Jiu dar şi al judeţului Gorj este Constantin Brâncuşi. Sculptor roman ales membru postum al Academiei Romane, având contribuţii enorme la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptură contemporană. Constantin Brâncuşi a lăsat în urmă la Târgu Jiu trilogia Ansamblului Monumental formată din:
- Coloana infinitului
- Masa tăcerii
- Poarta sărutului
Coloana infinitului
Coloana infinitului a fost inaugurată la 27.10.1938, aceasta are o înălţime de 29,35 m şi în compunerea să are 16 moduli octaedrici suprapuşi, având la extremitatea superioară şi inferioară o jumătate de modul.
Coloana este împărţită în trei părţi:
- Nucleul, fiind o ţeavă cu secţiune pătrată din oţel de Reşita, punând bazele acestui monument în 1937
- Fundaţia, un trunchi de piramidă cu baza în jos realizată din beton, ajungând până la 5 metri sub pământ.
- Blocurile respectiv “mărgelele” cum le numea Brâncuşi, au fost turnate din fonta la Atelierele din Petroşani în 1937, un an mai târziu fiind alămite prin pulverizare, această metodă fiind aplicată prima oară în România, tehnica fiind împrumutată din Elveţia.
Sculptura este specifică coloanelor funerare din sudului României, „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” fiind denumirea originală şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial în luptele de pe malul Jiului din 1918.
În 1998 – 2000 coloana a fost restaurată redobândindu-și culoarea aurie.
Masa tăcerii
Masa Tăcerii a fost realizată prima dată, din piatră de Câmpulung în anul 1937, având formă mesei ţărăneşti, joasă, din tăblie (200x 45 cm) şi picior (160×45 cm), fiind poziţionată exact în locul celei de astăzi. Probabil nemulţumit, de dimensiunile ei, a comandat de la un atelier din Deva, după schiţele sale, o nouă masa din piatră de Bampotoc în anul 1938, cu dimensiuni noi ale tăbliei (215×45 cm) şi piciorul ei (175×45 cm) pe care n-a amplasat-o în acelaşi loc. Renunţând la piesele pe care le abandonat într-un desiş din Grădina publică.
Scaunele, 12 la număr cu formă de clepsidra, au fost comandate tot de la atelierul din Deva, şi au fost realizate din aceasi piatra de Bampotoc.
Au fost grupate scaunele-clepsidra rotunde, două câte două în anul 1938, dar artistul le-a schimbat ulterior, punându-le la o egala distanta fata de masă cât şi faţă de ele, subliniind prezenţa unui cerc imaginar semnificativ.
Poarta sărutului
Poarta sărutului este amplasată la intrarea din parcul oraşului, este dăltuita din piatră poroasa extrasă din carierele aflate în împrejurimi.
Aceasta este alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, sprijinind o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanei fără sfârşit, având o lăţime de 6,45 m, înălţimea de 5,13 m şi grosimea fiind de 1,69 m.
Simbolul sărutului este regăsit pe fiecare faţă a coloanei, două jumătăţi de cerc, caracteristice operei Brâncuşiene. Pe fiecare element al construcţiei se afla gravat acest simbol cu un aspect asemănător filigranului, acest aspect construind însuşi acoperişul porţii, având astfel un aspect că a celui de şindrila. Un element decorativ, delicat, liniar, se regăseşte pe bolta porţii fiind o continuitate de arcuri mici, iar pe cele 3 linii orizontale întâlnite mai sus regăsim o continuare a unor forme ovale identice, aceste linii creeind iluzia unui contur al fetei cât şi al umerilor.
Poarta sărutului simbolizează triumful vieţii asupra morţii, fiind comparată ca un arc de triumf.
În 1937 poarta a fost amplasată în locul în ei, în prima partea a anului 1938 a fost sculptată, finalizându-se la 20 septembrie.
Pe stâlpii laterali ai porţii sărutului este prezentat motivul sărutului, stilizat sub forma unor pupile mari, regăsindu-se de-a lungul buiandrug-ului porţii.
„Ce e sus mic, jos este mărit”. C. Brâncuşi
Credite fotografice :