Castelul Cantacuzino, o bijuterie arhitecturală

martie 30, 2018By RazvanPosted in Muntenia, Regiuni istorice

Castelul Cantacuzino se află în frumoasa localitate prahoveană Bușteni și a fost ridicat de Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie 1832, București, d. 23 martie 1913, București), a fost naționalizat după 1948 și transformat într-un sanatoriu ,,cu stil” al Ministerului de Interne. Redeschis și reintrat în circuitul turistic după retrocedare, acesta poate aduce astăzi momente de liniște și bucurie și în sufletele noastre, nu doar în ale celor ,,aleși”.

O destinație ideală pentru relaxare

Pentru cei care nu au trecut dincolo de calea ferată din Bușteni și nu numai, propunem astăzi o zonă foarte frumoasă de explorat: cartierul Zamora, de unde puteți admira o splendidă priveliște asupra văii Prahovei și a Crucii Caraiman. Ne oprim astăzi la castelul Cantacuzino, o frumusețe arhitecturală ce se înalță semeț la poalele muntelui Zămora. Peisajul superb este cu atât mai frumos cu cât acesta este completat de zăpada și de soarele plăcut al unei zile de iarnă, așa cum ne-a bucurat pe noi după multe zile de ger. Atmosfera relaxanta de pe terasa castelului este binevenită.

Dacă nu am știut de el pană acum câțiva ani, acest lucru este din cauza faptului că acesta a fost introdus în circuitul turistic abia în 2010, după ce a fost cumpărat de un grup de investitori de la Ioana, una dintre nepoatele Nababului.

Geneaologia acestora poate fi studiată în holul de intrare în castel, ce dă spre pavilionul central și cel de serviciu.

Două castele cu povești asemănătoare

Castelul, văzut din lateral — Vedere din lateral a Castelului

Deși este mai puțin popular decât Peleșul, acesta are o istorie la fel de frumoasă că a fostei reședințe de vară a lui Carol I din Sinaia. Castelul Cantacuzino, cu împrejurimile sale unice și cu farmecul aristocratic este locul ideal unde puteți admiră splendidă stațiune montană Bușteni. Veți remarcă faptul că există numeroase asemănări între Castelul Cantacuzino și Peleș, nu numai în ceea ce privește arhitectura, dimensiunea domeniului și curtea spectaculoasă, dar și a poveștilor intrigante a locului pline de mister și legende.

Munții Bucegi, vedere către Crucea Caraiman

Gheorghe Grigore Cantacuzino – unul dintre cei mai bogați oameni ai timpului său

Piatra de temelie a castelului a fost pusă în 1901, pe locul unei vechi reședințe a Cantacuzinilor, o veche cabană a familiei. Planurile de construcție aparțin arhitectului Grigore Cerchez, iar fabuloasa reședința, realizată în stil neoromânesc în piatră și cărămidă, a fost terminată în 1911.

Despre Gheorghe Grigore Cantacuzino știm că a fost unul dintre cei mai bogați oameni ai timpului său. Acesta a fost de două ori primar al Bucureștiului și de două ori prim-ministru al României. Din averea colosală, acesta a construit trei palate (două în Prahova și unul în București, pe Calea Victoriei, actualul Muzeu Național George Enescu). Cum aminteam mai sus, nu e de mirare că era poreclit ,,Nababul”,întrucât este reținut în istorie cu o legendă legată de intenția de a pava curtea cu monede din aur. „Nababul“ ar fi vrut să-și acopere castelul nu cu tiglă, ci tot cu monede de aur, dispuse pe cant pentru că astfel ar fi intrat mai multe. În felul acesta, palatul său din Bușteni ar fi întrecut în măretie Castelul Peleș din Sinaia. Din fericire, pană la urmă, Nababul a renunțat la idee.

Arhitectură care te duce cu gândul la stilul brâncovenesc

Vei fi de-a dreptul absorbit de frumusețea locului de îndată ce vei păși pe domeniul palatului. Castelul Cantacuzino are formă de pavilion și este înconjurat de o grădină imensă. Aleile interioare te vor purta către o minunată grotă pe care o poți străbate pitit, pe sub perdeaua de apă. Tot aici vei descoperi cascade și fântâni în care lenevesc păstrăvi. Castelul are un corp central format din demisol, parter şi etaj, cu fundaţie din beton, pereţi din piatră cioplită şi învelitoare din ţiglă, un pavilion de serviciu, o vilă administrativă şi o capelă.

E inevitabil ca arhitectura să nu te poarte cu gândul la Palatul Brâncovenesc, acesta fiind expresia desăvârșită a stilului neo-românesc datorită logiei și a foișorului care servea la urmărirea vânatului.

Pe frontispiciul castelului stă scris: ,,Eu Gheorghe Gr. Cantacuzino, cu soția mea Ecaterina, născută Baleanu, clădit-am acest castel întru amintirea străbunilor și pentru adăpostul urmasilior”.

Ușa prin care se face accesul în este ornată cu vitralii aduse din Italia. Nu numai vitraliile te farmecă, dar și ușile în sine, care sunt lucrate din lemn de stejar, sculptate cu motive vegetale și înfrumusețate de feroneria bogat ornamentată.

Într-unul dintre saloane se poate vedea un vitraliu pe care este pictat blazonul familiei Cantacuzino. Sub el este scris motto-ul ,,Quae nocent docent”, sintagma care în traducere înseamnă ,,cine a pătimit a și învățat” (variante: ,,suferința educă” sau, mai clar,,,ce nu te doboară te face mai puternic”).

Interioarele Castelului Cantacuzino sunt la fel de bine amenajate și redau opulența mult dorită de prințul Cantacuzino. Deși în zilele noastre nu se mai găsește mobilierul original, iubitorii de istorie se vor delecta cu monumente istorice, sculpturi, mozaicuri și colecții valoroase. Şemineele realizate din piatră albă, ornamentate cu mozaicuri policrome împlinesc atmosfera de reşedinţă boierească.

De asemenea, sala de primire adăposteşte o colecţie de heraldică unică în România, reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriţi cu cantacuzinii şi o friză de picturi votive, comaandate la Veneţia”. Atmosfera de reședință boierească este redată de șemineele din piatră albă, decorate cu mozaicuri policrome, iar câteva fotografii amintesc de luxul interioarelor de altădată. Pe peretele cu șemineul ce se află în Holul de Onoare există cinci casete goale, unde ar fi trebuit să fie tot portrete ale Cantazuzinilor, însă pictorul nu a avut imaginile lor pentru a-i picta și au rămas nepictate.

Candelabrul din Holul de Onoare sau Sala de Bal, cum i se mai spune, este cel original, ca și parchetul.

Dupa naționalizare, comuniștii acoperă cu un strat gros de vopsea picturile murale executate de artiști aduși tocmai de la Veneția și transformă fosta resedință de vară a familiei Cantacuzino în Sanatoriu al Ministerului de Interne, făcând pierdute toate piesele de mobilier din castel. În ultimii ani, investitorii care au cumparat domeniul de la mostenitorii familiei Cantacuzino îl restaureaza treptat și l-au repus pe lista de obiective turistice de pe Valea Prahovei.

Cu toate că majoritatea picturilor sunt restaurate, în câteva săli, vopsite în verdele fostului sanatoriu TBC care a funcţionat în castel în timpul comunismului, restauratorii au reușit să readucă la lumină superbele picturi încărcate de motive şi culori puternice. Pe alocuri, se pot vedea mici porțiuni ale vechii picturi.

O expoziție inedită

Noi ne-am bucurat si de prima expoziţie itinerantă de cahle pictate transilvănene, manufacturate de Teracota Mediaş – ultima fabrică de sobe presate şi pictate manual din România.

Grigore Cantacuzino nu a putut, însă, să se bucure prea mult de castel, încetând din viață la doi ani după inaugurare. În 1911, Nababul punea şi piatra de temelie a Micului Trianon de la Floreşti, ridicat pentru nepoata sa Alice, după planurile Palatului Trianon de la Versailles. Spre deosebire de castelul Cantacuzino, constructia de la Floresti este în prezent o ruină pentru care se caută soluţii de restaurare. În mod tragic, ambele palate din Prahova nu au mai putut să-l bucure prea mult pe Nabab, decedat pe neaşteptate în 1913, de pneumonie.