Mănăstirea Caraiman, o oază de liniște și legendă la poalele munților
Mănăstirea Caraiman este o mânăstire ortodoxă aflată în localitatea Bușteni, județul Prahova, la poalele masivului Caraiman, la o altitudine de aprox. 900 m, fiind printre cele mai mari altitudini la care s-a construit un locaș de cult în țara noastră. Într-un peisaj de vis, Crucea de pe Caraiman parcă străjuiește poteca ce duce pașii pelerinilor spre mânăstire.
Dacă vă hotărâți să faceți o vizită (va sigurăm că merită), drumul până la mânăstire este destul de accesibil. Se poate ajunge cu mașina pe stradă Palanca ce pornește din DN 1 și urcă în câteva serpentine pană pe platoul unde este construit lăcașul de cult. Cei care ajung acolo venind dinspre București vor vira spre stânga pentru a intra pe strada Palanca (există un indicator micuț care arată drumul către mănăstire).
Pentru amatorii de plimbări la pas, la mănăstirea Caraiman se poate ajunge și pe jos, însă recomandăm traseul prin pădure atunci când nu plouă și este cald afară. De pe strada Telecabinei din Bușteni se desprinde către stânga o potecă prin pădure ce merge parcă pe ascuns, pe sub coroanele întunecate ale brazilor, și ajunge, în cele din urmă, într-o oază de lumina, masivul Caraiman ivindu-se în toată splendoarea lui.
În această poiană, Părintele Gherontie Puiu a ridicat în 1998 o măreață mănăstire. Se spune că Părintele a trăit mulți ani în munți, până a primit o veste de la Maica Domnului, care i-a spus locul unde să ridice acest lăcas de cult: „Vei găsi un brad cu șase ramuri, langă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”. Am lecturat această istorioară într-un scurt istoric al mănăstirii Caraiman ce este afișat pe un perete exterior al magazinului de obiecte bisericești.
Munții imbrăcati în verdele sincer al brazilor sunt că o fortificație ce ocrotesc poiana în care a fost construită mănăstirea.
Culoarea senină a cerului îți induce o stare de pace, iar Crucea din vârful Caraimanului este că un mesager al credinței ce privește în poiană însorită.
Imediat dupa ce am intrat in curtea mănăstirii, ne-a atras atentia Biserica mică – amplasată în partea dreaptă a curții. Acest lăcaș de cult a fost realizat în perioada 2000 – 2001 și a primit hramul ,,Acoperământul Maicii Domnului”. Tot în acea perioadă au mai fost ridicate un aghiazmatar și un corp de chilii, împreună formând schitul Caraiman.
Biserica mică este realizată din lemn și seamănă cu cele maramureșene, având o turlă înaltă terminată cu o cruce metalică; acoperișul este format din două părți suprapuse, iar alte trei cruci metalice completează imaginea exterioară a bisericii. În afară de icoana de hram, în interior pot fi admirate alte numeroase icoane de diferite dimensiuni, unele realizate pe lemn, altele ferecate în argint. Atmosfera este una caldă, primitoare, micuțul lăcaș de cult fiind un loc propice pentru reculegere.
Lângă biserica mică, așezat în partea centrală a curții, se află aghiazmatarul. Având formă circulară, acesta a fost realizat împrejurul bradului falnic descris de Maica Domnului in visul Parintelui Gheronție Puiu.
Și pentru cei mici există un loc foarte atractiv. Este vorba în primul rând despre o mică gospodărie monahală, aflată acum în partea stângă a curții, unde sunt găzduite mai multe păsări și animale; această mini-grădină zoologică este un spațiu pe care copiii si adultii deopotriva il vor indragi. Am admirat găini, rațe, gâște, păuni, porumbei, fazani, dar și mai mulți iepurași pufoși sau chiar doi ponei.
În incinta lăcașului de cult a fost construit Centrul social pastoral ,,Sfânta Cruce”; mănăstirea Caraiman dispune de 100 de locuri de cazare, camerele având baie proprie.
