Cetatea Enisala, fortăreața Dobrogei
Localizată în satul Enisala, comuna Sarichioi din județul Tulcea, Dobrogea, România, fortificația a fost construită în a doua jumătate a sec. al XIV-lea de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării și litoralul estic al Mării Negre. Înainte de formarea cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, Cetatea Enisala era un punct strategic și comercial important la malul mării.
Construită de negustorii genovezi?
Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza că singurii interesați de ridicarea unei cetăți situată în cadrul sistemului de fortificații din nordul Dobrogei, orientată spre mare pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câștigate din comerț, fiind și deținătorii monopolului navigației pe Marea Neagră.
Fortificația de la Enisala a făcut parte din lanțul de colonii genoveze care îngloba orașele din Deltă – Chilia și Likostomion, Cetatea Albă la gurile Nistrului, Caffa în sudul Crimeei.
Între 1397-1416 cetatea de la Enisala a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419-1420, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană.
Numele inițial al cetății nu s-a păstrat, iar denumirea actuală a satului, și implicit a monumentului, vine de la cuvântul turcesc Yeni Sale care înseamnă „Sat nou”. În sec. XV când Dobrogea a intrat sub stăpânire otomană, localitatea era populată de români.
Yeni Sala apare în cronicile turcești din sec. XV-XVI ce relatează despre cucerirea cetății de către otomani de la domnii români, ceea ce probează, de asemenea, vechimea așezării înainte de instaurarea dominației străine în teritoriul dintre Dunăre și Mare.
Ulterior, datorită inaintării stăpanirii turcești dincolo de Gurile Dunării, pană la Cetatea Albă și Chilia (1484) și că urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost părăsită. În secolul al XVI-lea, această nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești (otomane). Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de familii de lipoveni se stabilesc în localitătile din jurul cetătii, adăugandu-se grecilor, românilor, bulgarilor, tătarilor, turcilor și cerchezilor care trăiau deja în zonă.
La 300-400 m se poate observă în toată splendoarea lui imensul lac Razim. Odinioară, apele Mării Negre ajungeau până în apropierea cetății.
Acces: Accesul în localitatea Enisala se face pe drumurile județene DJ 222 Tulcea – Enisala – Ceamurlia de Jos și DJ 223A Enisala – Babadag.
Program de vizitare: marți – duminică: 9:00 – 17:00. Luni este închis.
Taxă vizitare : 6 lei/adult; 3 lei/pensionar, preșcolar, elev, student