Vârful lui Roman, o stațiune în devenire

În urmă cu câteva săptămâni, împreună cu câțiva prieteni, am vizitat un alt bun amic in orașul Râmnicu Vâlcea, amic care s-a dezlipit de traiul aglomerat din București pentru a se retrage pentru o perioadă în Oltenia natală, cu un aer mai curat, ce e drept și cu multe activități interesante la dispoziție. Noi, cei patru băieți, aveam la dispoziție doar un weekend pentru a ne bucura de o locație nouă, de aer curat și de o drumeție faină. În cele din urmă am ales Vârful lui Roman, o stațiune montană în devenire.

Dezmățul culinar din Râmnicu Vâlcea

După o primă seara petrecută ca la carte, într-un han tradițional românesc, la Hanul Haiducilor ( un absolut dezmăț culinar, ca să îl citez pe tatăl meu ), loc pe care îl recomand cu toată căldura, am decis să găsim o zonă de drumeție care să ne ocupe toată ziua de sâmbătă. După ce ne-am consultat vreme de cateva zeci de minute bune, am ales ( la recomandarea lui Vlad, amicul nostru bucureștean ) – Vârful lui Roman, sau Vârful Romani – pentru ca aici aveam spațiu foarte mare de plimbare și era și o Mănăstire in zonă, Mănăstirea Alina-Maria, a cărei poveste o să o relatez mai jos.

Platoul cu multă carne de la Hanul Haiducilor a fost genial, iar cârnăciorii cu muștar sunt un deliciu și vin însoțiți de o olicică de cartofi prăjiți…

Zis și făcut: am pornit sâmbătă dimineață din Râmnicu Vâlcea spre Horezu, nu înainte să ne oprim la o cafea genială, la un preț extrem de decent, la cafeaneaua Arbusto, și să o savurăm la o mică plimbare prin frumosul oraș care – o spun cu un curaj asumat – are un aer din ce în ce mai europeană

Excursia spre Vârful lui Roman

Drumul de la Râmnicu Vâlcea până la Vârful lui Român a durat în jur de o oră și jumătate, pe DN67, din care în jur de 50 de minute până la Horezu, unde am făcut dreapta și am mai petrecut cam 40 de minute pe un drum de munte. Trebuie să menționez că acest drum era în curs de asfaltare, ceea ce este o veste bună pentru cei care visează la o nouă stațiune montană ce va putea să ia naștere pe harta României, un lucru extraordinar, din punctul meu de vedere, pentru că zona este foarte frumoasă.

Mașina pe care noi am folosit-o era 4×4, așa că nu am avut mari probleme cu drumul prin pădure. Având în vedere că drumul nu este încă asfaltat complet, o mașină cu garda joasă nu ar fi o idee tocmai extraordinară pentru această excursie. Cel puțin până nu se termină de asfaltat acest drum. Mai mult, o zi ploioasă poate afecta și mai mult drumul de pământ.

Totuși, imaginile panoramice de la altitudinile de peste 1700 de metri fac să merite un drum mai anevoios :

Ajunși în zonă, ne-am lăsat captivați de aceste peisaje foarte frumoase, de brazii înalți care erau la tot pasul, și am făcut mai multe drumeții la pas prin zonă.

Mănăstirea Alina-Maria

După o tură prin împrejurimi, am decis să mai facem o drumeție până la Mănăstirea Alina–Maria, care a fost construită de un om de afaceri cunoscut din România după ce fiica să a murit prematur la vârstă de numai 25 de ani.

Mănăstirea este amplasată pe un pisc unde nu există curent electric, această fiind alimentată de panouri fotovoltaice. Din păcate această era închisă atunci când am ajuns noi și nu am reușit să o vedem decât din afară. Totuși, peisajele din jurul acesteia sunt deosebite.

Excursia a fost una extrem de reușită și o recomand celor care se află în zonă și au la dispoziție o zi pentru a respira un aer curat, de munte.

Mulțumesc pentru lectură! Va mai aștept și la alte povești!

Tot din Oltenia, citește și despre … Cheile Sohodolului

Mai multe despre … Vârful lui Roman