Lacul Vulturilor din Munții Siriului, un loc încărcat de legende
Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund, cum îi mai spun localnicii, se află la numai 200 de kilometri de Bucureşti, aşa că zona este perfectă pentru o scurtă escapadă de weekend.
Lacul Vulturilor nu este numai singurul lac glaciar din Carpații de Curbură, ci unicul lac glaciar din Carpați, între Munții Călimani și Masivul Făgăraș, pe o distanță de 500 km de creastă.
Lacul, adânc de peste trei metri, a fost populat cu păstravi, dar azi se pare că trăiesc în el numai boișteni.
Lacul se afla pe partea estica a versantului Mălâia la altitudinea de 1420 m., în Muntii Siriu. Pe langa cele două nume, referitor la acest lac circulau două legende. Prima denumire și cea mai cunoscută a fost preluată de Alexandru Vlahuță în România pitorească: ,,aici vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici își învată puii sa zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufașii regi ai înăltimilor.”
Lacul fără Fund
Cea de-a doua denumire – Lacul fără Fund – este datorată legendei conform căreia un cioban și-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat. După un an de peregrinări își regăseste bâta în apele Dunării și mistuit de dorul mioarelor și a locurilor natale se reîntoarce acasă.
Există şi alte poveşti legate de acest lac. Se spune că ,,oamenii au construit un drum pe sub lac în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a induce în eroare armata germană, iar tancurile ce au intrat pe acel drum nu au mai ieşit la suprafaţă niciodată.”
O altă poveste spune că “locuitorii din satele de la poalele muntelui îşi aruncau în lac bogăţiile de frica tătarilor ce ştiau că aceşti localnici erau bogaţi. Oamenii rămâneau cu gândul că le vor recupera după trecerea cotropitorilor, dar nimeni nu a mai găsit nimic”. (adevarul.ro)
Traseul nostru către Lacul Vulturilor :
Așadar, ne-am aventurat într-un loc cu poveste și de poveste care merita vizitat.
Noi am ales varianta autostrăzii din București până în Ploiesti, după care am mers în direcţia Braşov pe DN10, până în Gura Teghii, unde ne-am și cazat de vineri seara, pentru a pleca dis de dimineața pe traseu.
Deși am plecat la drum cu gândul că vom alege un traseu mai ușor de parcurs, la fața locului am ales varianta mai lungă, însă mult mai spectaculoasă, despre care vă vom povesti puțin mai jos.
Există 3 variante de drum, cea mai ușoară variantă, după spusele localnicilor fiind cea marcată cu triunghi albastru, ce presupune un drum mai lung cu mașina și o dificultate redusă:
- DN10-Gura Bonţului (Siriu, drum forestier pe partea dreapta lac acumulare) – Gura Milea – Lacul Vulturilor (5-6 ore)
- Siriu – Valea Neagra – Dosul Muntelui – Poarta Vânturilor – Lacul Vulturilor (3,5-4 ore)
- DN10-Crasna – Urlătoarea – Poarta Vânturilor – Lacul Vulturilor (3 ore)
Varianta inițială presupunea un drum cu mașina pe DN10 în direcţia Braşov, iar la intrarea în localitatea Crasna să facem stânga, să trecem peste un pod râul Buzău şi apoi să parcurgem drumul forestier, urmând triunghiul albastru. Maşinile ar fi trebuit lăsate după 5 km, lângă al doilea pod peste râul Crasna (Pod Crasna Urlătoare, altitudine 570 m), de unde să începem şi traseul propriu-zis.
Drumul ales de noi a fost cel marcat cu bandă roșie. Acesta are o lungime de circa 10km care se parcurg in aproximativ în 4 ore, plus/minus jumătate de oră în funcţie de antrenament. Indicatorul de la începutul traseului promite că drumul dureaza 2.5 ore, însă se referă la timpul parcurs până la Poarta Vânturilor.
Am mers cu mașina pe sosea, pe langă Lacul Siriu și am făcut un scurt popas fotografic să admirăm Viaductul Stânca Teherău. Lacul de acumulare Siriu s-a format în urma construirii barajului și a hidrocentralei de pe râul Buzău.
Pentru a ajunge la începutul traseului marcat, am facut stânga din şosea în apropiere de Sasu, pe un drum lateral care este acum un adevărat test pentru maşina. Dupa parcurgerea acestui drum ar fi trebuit să trecem cu masina pe un pod din lemn, suspendat peste râul Buzău, dincolo de confluenţa cu Izvorul Negru. Noi am ales să lăsăm mașina înainte de trecerea acestui pod, iar motivele le veți înțelege și voi la fața locului.
Traversăm puntea și ajungem la o cabană roșie (proprietate privată) de unde începe traseul nostru pe bandă roșie. Urcușul începe imediat din apropierea cabanei, pe un drum forestier lat, cu dificultate redusă. Marcajul este refăcut de curând și cu puțină atenție, se poate urmări foarte ușor. Am mers prin dreapta cabanei, pe un drum forestier care, spre norocul nostru a fost uscat si relativ ușor de parcurs, înclinația fiind mică.
După 2,5 km de la confluența Văii Negre cu Buzăul, o săgeată indică la dreapta, „spre lac”, iar imediat, la altitudinea de 820 m, un izvor captat ne obligă la un mic repaus. Drumul urcă destul de abrupt prin pădurea mixtă de foioase și molid, marcajul fiind des, drept urmare orientarea fiind fără probleme. La altitudinea de 1330 m se iese în poiana largă de la Dosu Muntelui, de unde avem o primă perspectivă asupra munților și văii Buzăului.
După un drum obositor cu pante abrupte (diferenţa de nivel este cam de 1000 m, aşa că nu desconsidera traseul) am facut un popas în prima poiană de pe traseu, care se deschide cu panorame superbe asupra Carpaților de Curbură. Poteca trece chiar pe la marginea ei, pe lângă pădure.
Dupa un traseu relativ mai usor, ajungem la Poarta Vânturilor, care reprezintă o șa foarte largă între vârful Bocârnea (Vf. Siriu) (1657 m), la nord, și culmea Mălaia (1 662 m), la sud, la 1 490 m, prin care se canalizează o parte din masele de aer din NV.
În scurt timp apar și niște indicatoare noi spre lac, aflându-ne acum pe traseul marcat cu punct roșu.
Timpul de parcurgere ar fi cam 20-30 minute prin poienile din golul alpin.
La puțin timp poteca se ramifică, drumul către lac fiind spre stânga.
Mai întâi se ajunge la Lacul Sec, care este o mlaștină care s-a dezvoltat prin colmatarea unui lac nu prea adânc și care se întinde pe o suprafață de 12400 m2. Mlaștina prezintă mici ochiuri de apă adânci de 10-20 cm și o vegetație foarte bogată.
Echipament necesar și câteva recomandări utile:
- Adaptează vestimentaţia la ultima prognoză meteo, întrucât ploile sunt foarte dese în această zonă;
- Încălţămintea – adecvată drumeţiei şi condiţiilor de munte, se recomandă în primul rând bocanci; Ia în calcul faptul că dupa ploaie va fi noroi pe traseu, acest lucru îngreunându-l foarte mult
- Rucsac
- O trusă medicală de prim ajutor;
- Lanterne şi baterii de rezervă izolate de umiditate – recomandăm frontale;
- Telefon mobil cu acumulatorul încărcat. Semnalul nu este foarte bun, însă sunt porțiuni unde există semnal.
- Mijloace de orientare turistică (hartă actualizată, busolă, GPS);
- Saci menajeri, pentru a colecta şi transporta resturile menajere reziduale generate de grup în timpul excursiei.
- Pelerină de ploaie
- Apîă și mâncare suficientă pentru 8 ore. Pentru apă luați în calcul și izvoarele de pe traseu.
Surse:
Dacă ți-a plăcut, vezi și :
